Am ajuns, într-o seară, să vorbesc mai multe cu domnul poliţist căruia i-am mulţumit pentru descreţirea frunţii din seara precedentă. Mi-a povestit că vrea să scrie o carte cu poveşti din trafic şi l-am încurajat pentru că avem nevoie să râdem, să uităm să probleme şi să înţelegem rostul unei povesti interesante, fără a fi anostă sau lipsită de respect. Inclusiv personajele poveştilor sale îi trimit mesaje felicitându-l ceea ce înseamnă că nimeni nu se teme de faptul că domnul Marian Godina ar putea să jignească pe cineva. Este manierat şi scrie poveştile păstrând firul firesc şi concret al povestirilor, ceea ce le conferă mai multă popularitate datorită autenticităţii.
Cum începe prima poveste pe care am citit-o? „Era vreo două ceasul, a patra noapte de schimbul trei dar nu eram obosit. O aveam că parteneră pe Monica, o fată frumoasă de 20 de ani, o poliţistă tânără şi foarte isteaţă, proaspăt ieşită de pe băncile şcolii. Deci nici plictisit nu eram. Conduceam Loganul pe străzile Braşovului, când o voce din staţie ne-a direcţionat în Nouă, lângă Grădina Zoologică. Accident rutier. Am plecat în viteză spre locul indicat şi în timp scurt am ajuns acolo. Un stâlp din beton culcat la pământ, fire de electricitate pe jos, un Matiz făcut acordeon şi încă fumegând în mijlocul drumului, un echipaj SMURD, iar lângă Matiz, rezemat de un gard, un bărbat cu ochelari. Cam asta era scenetă. În SMURD se acordau îngrijiri unei persoane aşa că m-am dus spre cel rezemat de gard. Mi-am dat uşor seama că nu se sprijinea din cauza oboselii, nici că ar fi fost rănit. Era os."
Dacă aveţi nevoie de o retrospectivă asupra poliţiştilor din România, v-aţi săturat de stereotipuri şi vreţi să vă descreţiţi frunţile după o zi stresantă, citiţi postările acestui om! Cu siguranţă veţi uita de oboseală şi nervii de peste zi.