Ni se întâmplă uneori să dorim ca
măcar pentru câteva clipe să dispărem, să ne facem nevăzuţi, să fim singuri noi
cu sufletul şi mintea noastră. Ne dorim ca pentru o clipă să ne eliberăm de
stresul cotidian, de locul de muncă sau de şcoală, de responsabilităţi şi
probleme. Aşa că închidem ochii, simţim cum sufletul ne părăseşte trupul pentru
a călători, pentru a căuta un loc sigur în care să viseze. Apoi brusc ne
revenim în simţiri, ne trezim că din transă şi nu realizăm ce se întâmplă. Durează
câteva minute însă într-un final realizăm că realitatea ne trage înapoi, nu ne
permite nici o pauză, nici un moment de respiro.
Am fost nevoită, ca mulţi
dintre noi probabil, să-mi creez o lume de basm, plină de linişte, momente de
bucurie şi eliberare. Probabil fără acest loc nu am putea rezista în lumea
reală, în viaţa de zi cu zi. Dar cum se face trecerea aceasta de la realitate
la visare? Pur şi simplu închizi ochii şi gata, tot ce este rău dispare şi ne
trezim în paradis? Sau există un ritual pe care trebuie să-l parcurgem pentru a
fi demni de intrarea în lumea pe care ne-o dorim?
Pentru mine este simplu să
intru în mica mea lume, în locul meu, şi doar al meu, în care
totul nu-i decât zâmbet, flori, iarba verde, cer senin, briza ce mă poartă pe
un nor pufos. Astfel îmi iau ceaşca mea de ceai aburindă, îmi aranjez pernă sub
cap şi deschid o nouă carte care îmi permite accesul spre lumi nemărginite.
Mirosul de carte este inconfundabil şi parcă te ademeneşte să citeşti. Îmi trec
încet degetele peste paginile scrise cu atât de multă trudă şi încep lectura.
Şi parcă nu aş mai vrea să se termine şi parcă acţiunea este tot mai
captivantă.
Sorb încet din ceaşcă de ceai
ca dintr-o licoare magică ce îmi permite să rămân pe tărâmuri de vis şi
continui să citesc, o pagină, zece, o sută. Acţiune, dramă, lacrimi, hohote de
râs, speranţe, mister, întrebări, aşteptări. Câte sentimente ne încearcă în
momentul lecturării unei cărţi? Câte noi informaţii aflăm, câte vise realizăm
doar citind o nouă carte? Învăţam mai mult, asemilam mai multă capacitate de a
înţelege, observam detalii poate insignifiante până atunci dar care acum căpăta
sens, un sens aparte pentru existenţa noastră.
Citeşte, îndeamnă la
lectură, sprijină omul care scrie, omul care doreşte să împărtăşească cu tine
bucuria unui Univers departe de cel în care trăim zilnic! Nu te lasa controlat
de cei care nu înţeleg ce înseamnă cultura într-un stat fără cultură!
Cărţile sunt felul
oamenilor de a avea aripi precum îngerii şi forţa de a se innalta la cer.
Etichete: Book, Personale