Acasă în inima munţilor

Se spune că fiecare femeie visează la ziua nunţii sale, la cum va organiza tot. Nu ştiu dacă e un stereotip sau realitate, dar eu am visat, dintotdeauna, cum va arăta casa visurilor mele şi continui să o modelez în minte şi prin imagini care mai de care mai utile pentru a face din casa la care visez acel acasă în care să mă simt cel mai bine.

Nici măcar nu vreau ceva sofisticat, indiferent ce s-ar crede despre ceea ce visează o persoană complexă. Nu vreau ceva simplu şi banal dar nici ceva exagerat, încărcat sau în tendinţele care, oricum, se schimbă de la an la an cu o viteză ameţitoare şi cu care nu poţi ţine pasul, de fapt, niciodată. Mă gândesc, desigur, că am nevoie de specialişti care să îmi realizeze câteva proiecte de casă în funcţie de gusturile şi dorinţele mele. Da, sunt şi perfecţionista şi e normal să vreau ce e mai bun pentru mine. Sigur, costurile contează enorm dar nici nu îmi voi pierde capul în detalii inutile. Minimalismul e o soluţie extrem de utilă pentru orice casă, fie ea dotată cu multe camere sau de mai mici dimensiuni. Dar vreau o casă la munte, înconjurată de acele forme de relief înalte, de brazi falnici şi de aerul curat specific acestei zone. 

Mă gândeam, de fapt, la o casă mică în zona de multe construită într-un mod cât mai sigur, având atât componentă din lemn cât şi cărămidă, pentru cazul în care este nevoie să fie cât mai sigură împotriva unor evenimente mai puţin plăcute. O casă mică, având parter, mansardă şi o eventuală pivniţa perfectă pentru a ţine într-un mediu propice atât murăturile pentru iarnă, borcane cu gem sau dulceaţă ori sticle de vin din care să savurez câte un pahar în fiecare seară.
www.divahair.ro

La parter mi-ar plăcea să am un living spaţios şi o bucătărie care să facă legătura cu acesta şi în care să îmi primesc prietenii în vizită. De asemenea, aş vrea o bibliotecă în care să îmi ţin toate comorile pe care le tot adaug 
în colecţii din liceu şi pe care să le scot spre lecturare oricând simt nevoia de a evada din această lume aflată în permanentă fugă. Tot acolo să instalez un birou din lemn masiv la care să îmi pun pe foi gândurile şi ideile care nu se îndură să mă lase să dorm nopţile. Să aibă ferestre mari care să îmi ofere o privelişte fantastică asupra munţilor şi brazilor din jur şi să mă inspire să creez poveşti pentru alţii. Desigur un dormitor pentru oaspeţi cu o baie proprie nu ar strica, în special pentru faptul că îmi place să am companie, dar de asemenea să mă izolez în camera mea când simt nevoia să mă relaxez şi să fiu departe de toate.

La mansardă mi-ar plăcea să am trei camere, dintre care una să aibă şi baie proprie în timp ce o altă baie se va afla pe hol, la îndemână celorlalţi vizitatori sau membri ai familiei. Mi-ar plăcea să am o fereastră deasupra patului care să îmi permită să am o privelişte fantastică asupra cerului înstelat noaptea sau senin ziua ori chiar să aud muzica picăturilor de ploaie în timp ce se lovesc de geam şi îmi veghează somnul. Un alt geam îmi va oferi colţul meu departe de lume pentru că va avea un pervaz astfel realizat pentru a putea fi locul în care mă voi delecta cu o carte bună în momentele mele de evadare. 

PovesteaCasei.ro
Un proiect tehnic complet este, cu siguranţă, ceea ce m-ar ajuta să definitivez toate aceste gânduri care se joacă în mintea mea şi crează mii de scenarii potrivite, nepotrivite, prea complexe sau prea simple. Trebuie să pui în discuţie toate gândurile tale cu privire la o casă astfel încât să ştii că există sorţi de izbândă şi că te poţi bucura, la un moment dat, de acea casă la care visezi şi pe care să o amenajezi, ulterior, aşa cum îţi doreşti. 

Vreau energie verde pentru a nu-mi face griji în privinţa întreţinerii greoaie şi totuşi să nu depind de nimeni în momentele în care mâna omului nu mai poate ţine în frâu natura şi o până să curent poate dura timp îndelungat. Vreau acel confort sporit şi atât de necesar fiecărui om. Podele înalte, încălzite termic astfel încât să nu mă tem că frigul îmi va cuprinde trupul şi îmi va da peste cap viaţa cu vreo răceală. Vreau simplitatea unei case mici dar cele mai noi tehnologii care să îmi simplifice viaţă şi să o facă mult mai plăcut de trăit. Locul în care să revin după zile grele la serviciu sau după maraton după maraton de alergare prin lume după cine ştie ce ideal.


Pentru că încă visez la această casă şi încă îmi închipui o curte micuţă în jurul său de unde să pot privi minunăţiile lumii. Să am un balansoar în spatele casei din care să privesc spre teiul care îmi trimite aromele sale înmiresmate sau să ajung la mărul pe care vreau să îl plantez chiar lângă tei cât să am la îndemână tot ce am nevoie fie pentru un ceai cald fie pentru o cană de vin fiert. Să fie casa mea departe de lume şi totuşi chiar în mijlocul ei. Să fie proiectată astfel încât să mă simt ca acasă, din toate punctele de vedere şi totuşi să fie primitoare pentru oricine îi trece pragul. Să fie visul meu transpus în realitate şi locul în care să mă regăsesc, pe mine, de fiecare dată!

Acest articol răspunde provocării probei a 12-a din competiţia SuperBlog

Etichete: ,