Bunica mea s-a măritat la vârsta de 14 ani, la o săptămână după ce bunicul meu a văzut-o la nunta unei cunoştinţe comune şi a cerut-o de soţie. Acestea se întâmplau în 1966, acum fix 49 de ani într-o zi de 27 noiembrie cu temperaturi de vară. După ceremonie, la două zile după nuntă, iarna îşi intra în drepturi şi bunica a început să spele, de mână, fiecare dintre cele 27 de cămăşi ale bunicului meu şi toate cele 27 de costume ale sale. Apoi, după ce s-au uscat, le-a călcat cu grijă, o zi întreagă pentru ca fierul de călcat se punea pe soba şi se încălzea. De gătit, gătea mai mult la plita şi avea nevoie de multă răbdare. Tot ea a fost prima care a primit o maşină de spălat manuală, la ceva timp după nuntă. Era perfectă ca să încălzeşti apa în ea. (P.S. În ciuda fotografiei, bunica are cei mai frumoşi ochi albaştri. Sora mea i-a moştenit de la ea)
Azi, la 49 de ani din acea zi, bunica spala la maşina de spălat, găteşte la un cuptor performant, are un fier de călcat cu aburi, adus de mama mea din Italia şi e fericită posesoare a unui telefon mobil care să îi permită să pună lucrurile la punct până ajunge bunicul acasă de la plimbarea zilnică prin parc. Tehnologia a avansat, în toate domeniile, de la medicină la electronice, IT, comerţ, comunicaţii şi transport, până la electrocasnicele care ne fac mult mai atenţi în bucătărie şi în casă, în general, pentru că lumea este într-o continuă mişcare, timpul înseamnă performanta şi performanţă ne aduce banii fără de care nu putem trăi decent. Dacă ai şi o familie, vrei timp de calitate petrecut cu familia, nu să speli vasele la mână, hainele de asemenea sau să stai să găteşti trei ore pentru că nu ai roboţi de bucătărie care să toace, felieze şi macine rapid. Dacă avem un eveniment important şi la salon costa prea mult şedinţa de cosmetică, coafura şi machiajul, s-au inventat cele mai bune unelte pentru luptă împotriva banalului de la placi la ondulatoare, produse de machiaj profesionale la preţuri decente sau aparate de epilat, uns şi cremuit care să te scoată din starea de oboseală şi să îţi alunge senzaţia de comun.
Dacă mă întrebi pe mine, sunt fan Philips în materie de electrocasnice. Fiind blogger, mă interesează şi ceea ce promovează marii oameni ai online-ului, bucătarii şi specialiştii din domeniile care mă interesează pentru a şti unde găsesc cele mai bune produse la preţuri nu prea piperate. Eu nu aş putea să trăiesc fără electrocasnice profesionale cuptor cu microunde, toaster, robot de bucatarie, storcător de fructe sau blender, aspirator sau fier de călcat. Efectiv aş fi ca un elefant într-un magazin de porţelanuri şi aş face totul zob, aş distruge bucătărie numai de la un singur pas. Sunt grăbită, uneori neatentă şi mă plictisesc dacă nu îmi ocup timpul continuu.
Dacă, încă, ne gândim la timpul limitat pe care îl avem, cu siguranţă nici magazinele nu sunt ce au fost. Un magazin online de electrocasnice de unde poţi comanda, la o distanţă de un click, beneficiind de reduceri, ani de garanţie, cadouri sau alte bonusuri, ştii că ai economisit, timp energie, bani şi ai adăugat acele beneficii altor activităţi cărora te poţi dedica cu o mai mare bucurie şi având un impact mai mare şi mai plăcut asupra celorlalţi, eşti şi mai câştigat. Într-o lume mereu pe fugă, dorind să se împartă în câteva locuri în acelaşi timp, în care copiii adorm fără povestea de noapte bună şi oamenii care se iubeau, la nebunie, nu mai au timp să se privească în ochi, este nevoie de electrocasnice. Tehnologia avansată separa oameni, dar îi şi apropie şi le oferă mai mult timp. Noi trebuie să ştim cum să ne gestionăm acel timp liber într-un mod fructuos, cât să facem lucruri care să ne bucure inimile, să ne umple minţile cu lectura şi frumos şi să avem ce povesti generaţiilor care vin. Nu vrem să devenim oameni roboţi ci să folosim roboţii pentru a rămâne oameni.
Acesta articol este scris pentru cea de-a 23 proba a competiţiei SuperBlog şi ca un mesaj către bunicii mei "La Mulţi, Mulţi Ani frumoşi, sănătoşi şi plini de bucurii, strănepoţi, momente memorabile şi mulţi, mulţi alţi ani în care să ne fiţi alături! Vă iubesc enorm, pentru că m-aţi crescut, m-aţi învăţat să fiu un om bun, valori stabile şi bine înrădăcinate în suflet şi minte, cele mai frumoase poveşti despre oameni simpli şi ce înseamnă dragostea!"
Bunica mea s-a măritat la vârsta de 14 ani, la o săptămână după ce bunicul meu a văzut-o la nunta unei cunoştinţe comune şi a cerut-o de soţie. Acestea se întâmplau în 1966, acum fix 49 de ani într-o zi de 27 noiembrie cu temperaturi de vară. După ceremonie, la două zile după nuntă, iarna îşi intra în drepturi şi bunica a început să spele, de mână, fiecare dintre cele 27 de cămăşi ale bunicului meu şi toate cele 27 de costume ale sale. Apoi, după ce s-au uscat, le-a călcat cu grijă, o zi întreagă pentru ca fierul de călcat se punea pe soba şi se încălzea. De gătit, gătea mai mult la plita şi avea nevoie de multă răbdare. Tot ea a fost prima care a primit o maşină de spălat manuală, la ceva timp după nuntă. Era perfectă ca să încălzeşti apa în ea. (P.S. În ciuda fotografiei, bunica are cei mai frumoşi ochi albaştri. Sora mea i-a moştenit de la ea)
