În birou e zarvă mare, gălăgie cât cuprinde şi nimeni nu îşi vede capul de atât de multă treabă. Dacă ne gândim bine, având în vedere că este weekend şi nimeni nu lucrează, este destul de ciudat să vezi agitaţie, să auzi strigăte dintr-o parte în alta a biroului, mese mutate, scaune, arcade montate până la ultimul detaliu, oglinda din baie pusă lângă alt scaun împodobit cu câteva flori. Nu ţi-ar veni să crezi ochilor dacă ai vedea un asemenea scenariu într-o zi de sâmbătă într-un birou al unei mari companii.
Monitorul, socru mic, este tot ud de lacrimi pentru că, în sfârşit, i se însoară fiul cel mult iubit şi nu îşi mai vede capul de treburi şi nici nu îşi încape în piele de emoţie şi bucurie. Chiar se întrebă, nu de mult, oare cât îl vor mai ţine puterile şi dacă vă prinde şi el nunta fiului care rămânea neînsurat, în timp ce sistemul din stânga şi cel din dreapta al palierului, s-au însurat şi sunt fericiţi, bine merci, iar fiul lui îmbătrâneşte văzând cu ochii. Nici soţia sa, soacra mică, placă de bază nu face rabat de la lacrimi. A pus atât de în detaliu planurile la punct încât pare mai scorpie decât ar putea fi însăşi mireasa, care ar trebui să aibă, de fapt, cele mai multe emoţii.
Adaptorul HDD, este cumnatul de mână şi cel mai bun prieten al mirelui de când se ştie el lucrând în acest birou. Nu s-a văzut niciodată lucrând în altă parte, mai ales fără să fie alături de prietenul său sistemul, astfel că au crescut şi s-au dezvoltat împreună ca şi cum ar fi fraţi şi părinţii mirelui l-au tratat în tocmai. Avea şi el emoţii dar se bucură pentru prietenul său care îi luase partea mereu când ceilalţi îl şicanau sau când acel angajat al biroului dorise să schimbe componentele pentru că voia mai multă performanţă, dându-şi tot interesul şi mulţumindu-l pe angajat până să fi renunţat la idee. Oricum nu există buget în firma la acel moment pentru noi cumpărături, dar HDD simţea că îi e dator lui sistem.
Mireasa fusese găsită în cadrul magazinului MarketOnline.ro, la secţiunea surse FSP. Promovau sursa Fortron performanta. Fură privirile oricărui pasionat de PC şi promotii la componente, mai ales de când patronul companiei care îşi desfăşura activitatea, şi în acel birou, le dăduse mâna liberă angajaţilor să îşi căsătorească PC-urile cu cele mai frumoase componente pe care magazinele le aveau la reducere. Toată lumea era agitată. Tastatura făcuse confirmări ale invitaţilor toată ziua. Mouse-ul se plimbase prin toată sala cu mirele pentru a-i explica detaliile referitoare la aranjarea invitaţilor la mese, poziţia pe care el şi mireasa le vor avea în timpul ceremoniei, poziţia naşilor, a cavalerului de onoare şi a naşilor. Nimeni nu văzuse sursa de când aceasta fusese adusă de curier înaintea weekendului. Se lăsase ceva timp aşteptată dacă încă nu ieşise la lumină şi nimeni, cu excepţia sistemului, nu ştiau cum arată frumuseţea care i-a cucerit inima. O văzuse din întâmplare, chiar înainte de a plasa comanda angajatul pe care îl ajuta să îşi ducă treaba la bun sfârşit. Era spre sfârşitul programului şi îşi redusese activitatea. Obosise după o zi atât de grea şi îl auzise pe angajat vorbind cu un alt coleg despre cea care urma să îi devină mireasa azi, sursa ca fiind cea mai importantă componentă care îl va ajuta să lucreze mai eficient şi pe sistem să îi susţină cantitatea de munca depusă de-a lungul celor cinci zile lucrătoare.
Mouse: - Linişte! Toată lumea să fie gata într-o oră pentru a începe ceremonia.
Tastatura: - Dar nu ştim nimic despre mireasa. Vine? Are nevoie de ajutor?
Sistem: - Cum să nu vină? Este mireasa mea, trebuie să vină!
HDD: - Nu îţi face griji, dragul meu frate! Jumătatea ta va ajunge din clipa în clipă.
Toată lumea era nerăbdătoare, sistemul era din ce în ce mai epuizat şi îi era teamă că va ceda presiunii, mai ales de când compania îşi extinsese domeniul de activitate şi volumul de munca era dublu. Nu ştia cum mai rezistă. Muzica s-a auzit de nicăieri, luminile s-au stins şi un singur reflector s-a aprins în dreptul sursei. Era frumoasă, strălucea, era nouă şi performanţă. Ea va asigura coborârea tensiunii şi îi oferea PC-ului posibilitatea să funcţioneze la parametri normali cu mai puţină energie utilizată. Treaba ei va fi să transforme cei 230Vca de la rețea în tensiunile necesare unei bune funcționări a calculatorului. Era o minune pentru toţi invitaţii pentru că o sursă de bună calitate protejează componentele pe care le alimentează asigurându-le o tensiune și un curent optime pentru funcționare.
Mouse: - Este minunată şi le stă atât de frumos împreună; spunea el în timp ce-şi sufla rotita în batistă.
Tastatura: - Cuplul perfect pentru cea mai bună performanţă!
Monitorul: - Fiul meu pare, în sfârşit, atât de fericit!
HDD: - Bravo, frăţioare! Cea mai bună alegere!
Perfecţi împreună şi gata pentru a asigura necesarul de funcţionare în parametri maximi ai biroului, sistemul însoţit de nouă sursă şi-au reluat locul în lăcaşul special amenajat destinat lor şi ştim că îşi fac treaba de minune şi acum şi sunt pregătiţi, oricând, să reziste cu brio unui flux extrem de mare de muncă. Dar oare, cine va face curăţenie în carcasa PC-ului data viitoare şi ce secrete ne va mai dezvălui de acolo?
Articolul a fost scris pentru proba cu numărul 14 din cadrul SuperBlog şi chiar dacă sunt orice numai geniu IT, cam aşa ceva am reuşit să încropesc. :D
În birou e zarvă mare, gălăgie cât cuprinde şi nimeni nu îşi vede capul de atât de multă treabă. Dacă ne gândim bine, având în vedere că este weekend şi nimeni nu lucrează, este destul de ciudat să vezi agitaţie, să auzi strigăte dintr-o parte în alta a biroului, mese mutate, scaune, arcade montate până la ultimul detaliu, oglinda din baie pusă lângă alt scaun împodobit cu câteva flori. Nu ţi-ar veni să crezi ochilor dacă ai vedea un asemenea scenariu într-o zi de sâmbătă într-un birou al unei mari companii.
