Pentru că
Muzeul Olteniei nu are, încă, o expoziţie permanentă, am decis să mă axez în
crearea studiului de caz, pe una dintre expoziţiile care îmi permit să creez o
poveste despre fiecare om implicat în activităţile pe care le prezintă
exponatele, dar şi traiul simplu şi fericirea omului de rând căruia ii lipseau
multe, dar nu se plângea de nimic.
La demisolul
clădirii, se deschide o parte frumoasă a Olteniei secolelor XVIII-XIX prin
prisma faptului că expoziţia nu este închisă ermetic în spatele unui geam, ci
amenajata astfel încât să îi dea privitorului senzaţia clară a activităţilor pe
care oltenii le aveau în acele vremuri.
În prima
camera, aratul şi semănatul sunt primii paşi pe care ţăranii îi făceau pentru a
avea o recoltă bogată. Ustensilele vechi, rigide şi greoaie de la acea vreme ne
dau un sentiment clar de diferenţiere între traiul de azi, confortabil şi
stabil şic el de odinioară. Aici, tehnologia modernă se îmbină foarte frumos cu
vechile metode de muncă, pentru că în faţa ochilor mi se afişează un colaj de
poze care prezintă un an din viaţa satelor, cu tot ceea ce presupune aşteptarea
diferitelor anotimpuri, evenimente vesele şi triste, bucuriile mici şi
supărările trecătoare ale oamenilor simpli de la sat.
Paşii mă duc
greoi spre următoarea camera unde, în partea stângă, mi se arată un alt
eveniment marcant al muncii până la crearea produsului final, pâinea. O scenă
din procesul de recoltare a graului pentru care se muncise în primăvară şi
ţăranul simplu care îşi adună, cu greu, rezultatele muncii de peste an.
În
continuare, pe acelaşi perete, câteva
ustensile pentru măcinarea graului. Ustensile simple dar care aduceau un
confort acceptabil pentru acele vremuri. O moară cu apă se iveşte în celălalt
colţ al încăperii. Urc treptele şubrede din lemn şi mă bucur de minunăţia pe
care omul o putea crea şi atunci, ca şi acum, pentru a-şi uşura munca şi pentru
a avea timp pentru alte activităţi pe care era obligat să le realizeze.
O vatră
strămoşească, cu tot necesarul unei familii de ţărani simpli, se zăreşte la
ieşirea din moară de apă. Vase din lut, recipient pentru sare, tacâmuri de
lemn, vase pentru prepararea mâncării pe care romi din acele vremuri le creau
cu dibăcie şi o reproducere a unei bunicuţe care coace pâine la test. Hornul pe
care iese fumul, măicuţă atentă la pâine, testul care permite pâinii să se
coacă bine şi lumina care dă impresia unui foc binecuvântat, fac din acest
peisaj o adevărată poarta în timp spre o lume de care ne temem şip e care ne
bucurăm că nu o trăim pentru că este mai simplă comoditatea contemporană decât
simplitatea secolelor trecute în care oamenii erau mai sănătoşi, mai fericiţi
şi nu simţeau cum trece timpul.
Şi pentru
că pâinea este produsul final către care duce această expoziţie, ni se
prezintă, de asemenea, trei momente reprezentative din viaţa unui om în care
pâinea reprezintă elementul comun definitoriu pentru olteni şi tradiţii
neperturbaţi de trecerea timpului pe care toţi le-am întâlnit şi de care suntem
mândri. În primul moment, ni se prezintă pe o masă de lemn joasă cu trei
picioare, amenajarea mesei de ursitori care este amenajata de moşii copilului
recent născut pentru primirea celor mai importante daruri ale vieţii. Următorul
moment este reprezentat de pâinea miresei pe care naşa o rupe deasupra capului
finei şip e care o împarte cu nuntaşii pentru sănătate, prosperitate şi
bucurie. Ultimul moment prezentat, este masa pregătită pentru înmormântare şi
pomenile care urmează după aceasta cu colacii tradiţionali pentru fiecare
moment în parte.
Şi aici, cum
am observat în prima cameră, tehnologia ajuta vechiul la crearea unei
autenticităţi bine puse la punct care îi dă privitorului convingerea că
vizualizează o foaie din trecutul neamului său şi pe care îl priveşte surprins
şi cu recunoştinţă de a fi trăit într-o societate modernă care îi oferă tot
ceea ce are nevoie dar compătimind sărmanii oameni care au trăit înaintea lui
pentru traiul greu şi obositor pe care era obligat să-l ducă în fiecare zi.
Aceasta
expoziţie, ca şi celelalte pe care Muzeul Olteniei cu toate secţiile aflate în
component sa, ne prezintă un popor de olteni harnici, determinaţi, curajoşi,
veseli, recunoscători pentru ceea ce li se oferă, aproape de oricine are
nevoie, răbdători şi dornici de a-şi duce odraslele pe drumul greu dar demn al
unei vieţi pe care fiecare o primeşte cu un scop precis.
Etichete: Personale