Lumea de basm a Xaarei Novack


   În seara zilei de 16 ianuarie 2015, am început să înţeleg cât de bun va fi acest an. Nu, nu sunt vreo vrăjitoare ciudată ( deşi am o poză în care pare că fac vrăjitorie, şocând un coleg blogger  ). În această seară, am început să am mai multă încredere în puterea visurilor, în dorinţele de care oamenii se agaţă cu disperare şi a căror reuşita le dă un aer mistic şi atât de frumos.
  Xaara Novack, bloggerita, prietenă bună şi artist plastic a depăşit în această seară sfera pasiunii pentru desen şi pictura, printr-un Vernisaj. Expoziţia poartă denumirea de Daimon-Eidolon, conţine nu mai puţin de 23 de lucrări şi este expusă pentru următoarele două săptămâni la Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova, cu susţinerea domnului Cosmin DragosteDaimon-Eidolon, Daimonul este acea forță care ține de noi, dar se află practic în exteriorul nostru. Grecii îl asemuiau zeilor, fiind pe jumătate înlănțuit de trup, unde își are loc Eidolon, eu-l inferior. Daimonul îl ghidează pe Eidolon, care fiind legat de trup, este mult mai predispus trăirilor lumești și se abate adesea de la drumul destinat. În viziunea romanilor, Daimonul este spiritul creației, care dă acea atingere, acea scânteie. Nu o muză, cât o viziune inedită. Aşadar, fiecare dintre noi este un artist nedescoperit, încă.
    Nu vreau să vorbesc despre câte culori sunt folosite în operele de artă create de Xaara, despre grafică, tonuri, tendinţe, note grafice şi alţi termeni cu care nu sunt familiarizată. Dar sunt blogger, scriitor şi suflet. Am să vă vorbesc despre câteva dintre tablourile tinerei artiste şi ceea ce mi-a născut în suflet opera să. 








           


  În primul rând, mi-a plăcut enorm Portretul unei Femei Bune. Cu toate că artistă i-a dedicat portretul mătuşii sale, eu o văd pe bunica mea în el. M-a crescut de când aveam două luni şi a fost exact persoana care să spună o vorbă bună, să te îmbrăţişeze şi să îţi facă zilele mai frumoase când aveai cea mai mare nevoie. Mulţumesc, Xaara! Mi-ai furat cumva gândurile şi recunoştinţa şi ai creat cea mai frumoasă înfăţişare a înţelepciunii şi bunătăţii. 


   Oraşul ciudat, a luat naştere în urma lecturării unei povesti ruseşti. În mintea mea, casa se afla pe un pisc de munte îngheţat şi înzăpezit, iar în casă cu şemineu şi parchet din lemn masiv, mă aflu eu înconjurată de zeci de cărţi care mă aşteaptă să le lecturez şi pentru care parcă nu mai am timp şi alte zeci de caiete care mă aşteaptă să îmi pun sufletul şi gândurile pe colile albe de hârtie. Culorile folosite, negru şi albastru, sunt şi culorile care simt că mă reprezintă pe mine. Albastrul mă umple de energie pozitivă, asemănându-se cu marea şi cerul iar negrul îmi dă impresia de eleganţă şi rafinament. 

  Iubitoare, declarată, de animăluţe şi fosta posesoare a doi motani în trecut, am fost fermecată de tabloul Neko no tameni pentru pisică. De asemenea, tind să dau dreptate artistei în denumirea stăpânilor, sclavi. Pisicile sunt animale complexe, uneori parşive, leneşe, manipulatoare şi foarte drăgălaşe. Este uşor să te laşi ademenit de drăgălăşenia lor şi de modul lor de a se strecura în inima ta.
        
      



 

   Pentru că încă mai cred în suflete pereche, iubire până la adânci bătrâneţi şi alte asemenea fantasme, greu de găsit în ziua de azi, nu puteam fi altfel decât complet furată, încă o dată, de frumuseţea iubirii. Tabloul Împreună, inspirat din operele marelui poet Mihai Eminescu ce pune în evidenţă iubirea sinceră, grijă bărbatului faţă de femeie şi nevoia femeii de a ieşi din umbra bărbatului prin calităţile pe care o femeie modernă nu mai este obligată să le ascundă şi de care ar trebui să fie mândră. 















   
       Pentru că o cunosc pe Xaara, datorită faptului că a simţit nevoia să mi se destăinuie, aşa cum am simţit şi eu de multe ori să fac acest lucru, ştiu că apreciază susţinerea sinceră, prietenia dezinteresată, micile bucurii ale vieţii, o vorbă bună spusă fix când nevoia era un ecou tăcut al strigătului singurătăţii şi pentru că merită un dar prin care să îi demonstrez aprecierea şi bucuria pentru măreţul vis împlinit, i-am dăruit o mini carte handmade sub formă de lănţişor, unde să scrie ceea ce simte că o motivează. Ca să îi vin în autor şi pentru că eu nu ofer cărţi fără mesaje, mi-am pus semnătura sub forma unui mesaj care mi-a venit, pe moment, în minte "Un învingător nu este acela care a făcut multe, ci acela care este mulţumit cu el însuşi!"


      Alături de domnişoară Xaara Novack la "dezvelirea" muncii sufleteşti şi îndeplinirea unui vis măreţ, i-au fost alături prietenii, colegii bloggerii, curioşii dar şi oameni de seamă ai Băniei.
      Am imortalizat momentul în cel mai frumos mod posibil, alături de oameni dragi şi frumoşi. Felicitări, din inimă, Xaara! Sper că în curând să ne bucuri cu alte expoziţii interesante şi pline de sufletul bun pe care îl iubim.


       Dintre bloggerii prezenţi, îi amintesc pe :







Etichete: