Mi-e dor de mirosul tău...

Google Images
       Waw, sensibil subiectul, dar trebuie să îmi amintesc de prima mea experienţă cu un parfum. Nu voi vorbi despre primul meu parfum, despre prima sticluţa a mea pe care am păstrat-o câteva luni bune doar pentru a menţine farmecul evenimentului măreţ. Despre toate astea, poate voi vorbi altă dată. Despre altă întâlnire vreau să vă povestesc azi. Vreau să vă împărtăşesc prima întâlnire cu un parfum.
   Cred că eram mică, micuţă, cât un ghemotoc de aţă din care croşetau bunicile la ţară cojoace de lână sau încălţări care să ne ţină de cald pe timp de iarnă, când am simţit aroma sa. Nu ştiu ce anotimp era, dar ştiu sigur că îmi mirosea a familiar şi a frumos şi a bine şi a tot ce înseamnă siguranţă şi iubire. Întotdeauna rămânea în urma Ei la plecare dimineaţa şi revenea seara târziu pentru a mă săruta de "noapte bună", acea unda parfumata. Încă mi-ar plăcea să mai găsesc acel parfum când ajung acasă, deşi nu mai sunt acel copil cât un ghemotoc de aţă, ci o femeie în toată firea. Ştiam că mă va emoţiona să vă povestesc toate cele ce vor urma, dar nu mă gândeam cât îmi este de greu să vorbesc despre asta...sau sa imi amintesc. 
       Poate sunt mai ciudată, dar nu îmi place să îmi amintesc oameni şi chipuri din fotografii şi atât. E calea cea mai simplă. Îmi place însă să-i asociez cu gesturi, fapte, gânduri sau dâre de parfum. De Ea, îmi amintesc prin prisma parfumului pe care îl purtase ani de zile. Ţin minte cât a plâns în acea iarna când nu l-a mai găsit. Spunea că nu este supărată, dar era imposibil să îşi ascundă dezamăgirea vădită de pe chip. Am încercat ani de zile, după acel eveniment, să îl găsesc, prin orice mijloc, oriunde... dar nu a fost să fie. Se dusese, de parcă atât îi fusese dat să miroase a Ea şi atât îmi fusese mie dat să îi simt adierea fină şi dulce la intrarea în casă. Îmi era drag când mă ţinea în braţe şi mirosea a Ea. De parcă parfumul îi intrase în piele şi mi se părea că aşa miroase Ea, ca om. Ca şi cum oamenii ar avea propriul parfum impregnat în trup şi e uşor să-i deosebeşti pe unii de alţii prin parfumul purtat. Copil naiv, tot în poveşti crezi şi tot inventezi tu câte o teorie pentru orice fapt care îţi place sau îţi trezeşte curiozitatea ori interesul.

Google Images

               Mi-ar plăcea să mai găsesc acel parfum, măcar să îmi ţină loc de Ea 11 luni din 12 câte are anul. Aşa mi-ar fi mai uşor să îndur dorul care mă mistuie zi de zi. Da, ştiu, sunt foarte sentimentală. Aşa sunt şi nu mă pot schimba. Am încercat să fiu rece, să dau impresia că nu îmi pasă ca să nu o rănesc şi mai mult pe Ea. Văd cum o doare fiecare plecare de lângă noi şi nu vreau să-i pricinuiesc un chin mai mare. Aşadar, prefer să mă creadă indiferentă, decât să ajungem să plângem una pe umărul celeilalte şi să ne fie şi mai grea despărţirea.
             Am fost de curând la Cluj Napoca. Aveam nevoie să îmi reîncarc bateriile şi acolo găsesc mereu dozele de energie, de bine şi de frumos care îmi sunt necesare în lupta cu timpul care trece greu, uneori şi atât de repede în majoritatea timpului. Paradoxal. Când vrei să zăbovească, timpul se grăbeşte. Când te rogi să treacă repede, abia se târăşte. Ca şi cum ar fi bolnav. În Cluj, am mers într-o piaţă din apropierea blocului în care am fost "cazata". Cred că aveam pofta de struguri albi. Aceia dulci de masă, cu bobul mare şi zemos. Aceia cu miros de fruct de toamnă. Atunci, am simţit, din nou, aroma Ei. Era acea aroma inconfundabilă, numai a Ei, pe care numai un singur om o poate avea. Era acelaşi parfum, sunt sigură. M-am uitat nedumerită în toate părţile. Cred că păream foarte dezorientată şi confuză, căci o doamnă speriată s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă sunt bine. Sunt sigură că mirosea a Ea. Sunt ferm convinsă. Sau...poate mirosea a dor de tot ce însemna şi înseamnă pentru mine, pentru omul care sunt.
                M-am hotărât să caut din nou parfumul acela. Am intrat pe un site pe care l-am descoperit de curând. Au rubrica specială de parfumuri pentru femei şi ceva îmi spune că voi reuşi să găsesc în varietatea de arome şi parfumul mamei mele, cel care mi-a încântat copilăria atât de frumos şi natural, cum numai o mamă este capabilă să bucure un pici. Da, mamele au acel farmec aparte. Ca un supererou care te salvează din orice situaţie neagră. Ştim cu toţii cum ne ameninţam în cazul unei lovituri sau mustrări pe care eram nevoiţi să o indurăm din partea altui copil. "Te spun mamei!" urlam din toţi rărunchii. Ce simplu ar fi şi acum să facem aceleaşi lucruri.
        Am atâtea lucruri să îţi spun şi îmi e atât de dor de aromă ta inconfundabilă de om bun şi iubitor. Să vii repede, bine? Adu-l şi pe tati acasă, bine? Pentru că eu te aştept! Vă aştept pe amândoi...

Google Images

           Voi ce parfum preferat aveţi? Care a fost primul vostru parfum sau prima întâlnire memorabilă cu aromă unui parfum?


                Articolul este scris, cu un dor apasator, pentru Superblog 2014 ( cea de-a treisprezecea probă )



                  

         

Etichete: ,