24 august 2016

S-a deschis Drogheria Auchan Craiova

Pentru că se fac, des, confuzii (fie ele ca sursa de amuzament sau din neştiinţă), drogheria reprezintă un magazin în care se vând articole de parfumerie și de toaletă, precum și unele preparate farmaceutice. De fapt, pe înţelesul tuturor, drogheria dispune de o gamă mult mai variată de produse cosmetice, bio-alimentare, etc decât farmaciile sau plafarele. Dacă vreţi, drogheria este undeva la mijloc între plafar şi farmacie. De asemenea, trebuie să ştiţi şi faptul că nu se eliberează medicamente pe bază de reţeta în drogherie (fie ea compensata sau gratuită).

De ce vă explic aceste detalii, pentru că după deschiderea unei Drogherii în Bucureşti, în Auchan Titan şi a alteia, în urmă cu o lună, în Auchan Constantă a venit rândul craiovenilor să se bucure de un astfel de concept în cadrul centrului comercial Electroputere Parc Craiova. Aşadar, în data de 24 august 2016, la ora 11, s-a tăiat panglica şi clienţii au putut păşi în spaţiul destinat acestui concept pentru a se bucura de o gamă variată de produse având preţuri pentru fiecare buzunar, dar şi de pachete promoţionale la fel de convenabile. M-am bucurat de faptul că reprezentanţilor Auchan m-au inclus pe lista bloggerilor invitaţi la deschidere, cât şi de faptul că am fost întâmpinaţi de feţe zâmbitoare, oameni gata să îţi răspundă la întrebări dar şi de surprize interesante. 



Programul drogheriei este acelaşi ca al hypermarketului, zilnic între 8-22. Pe lângă această informaţie, privind programul, doamna Rodica Păunescu ne-a prezentat fiecare categorie de produse comercializate, detalii despre produsele care ne-au făcut cu ochiul cât şi motivele pentru care s-a pus accent pe anumite categorii de produse. Produsele pot fi uşor găsite pe rafturi, datorită semnalizării corespunzătoare a acestora, clienţii bucurându-se de produse atât pentru protecţie digestivă, hepatica, suplimente alimentare şi imunologice până la produse de igiena şi brandurile cunoscute ca Gerovital, Vichy, La Roche-Posay, Bioderma. Drogheria pune la dispoziţia clienţilor interesaţi dispozitive pentru măsurarea gratuită a tensiunii arteriale, greutăţii şi a indicelui de masă corporală. În acest caz, doar unul dintre noi s-a bucurat de informaţiile puse la dispoziţie de acesta. 




Discuţiile avute atât cu doamna Rodica Păunescu şi domnul director Cristian Anghel au fost extrem de interesante, aflând informaţii nu doar despre drogheria nou deschisă ci şi despre hipermarketul Auchan. Faptul că tot mai multe companii îşi promovează ideile şi conceptele cu ajutorul social media, chiar în Craiova, mă bucura nespus şi îmi dă acel imbold necesar de a fi mult mai implicată atât în comunitatea de bloggeri din România cât şi în ceea ce priveşte promovarea ideilor care prind contur în Craiova. 



În încheiere, aş dori să mulţumesc pentru invitaţia primită, pentru faptul că m-am simţit bine primită, mi s-a răspuns la întrebările adresate şi am putut analiza fiecare gamă de produse care mi-a atras atenţia şi atitudinea reprezentanţilor magazinului a fost una plină de amabilitate, respect, profesionalism şi bucurie. La plecare, am fost cadorisită, lucru care a reprezentat o surpriză în plus, având în vedere faptul că se apropie şi ziua mea de naştere, aşadar cadoul a venit la fix. Abia aştept să încerc produsele primite, alături de familie! 






15 august 2016

Festivalul de Film Istoric Râşnov

Dragi suflete, probabil aţi observat absenţa mea din ultima lună. Acest lucru se datorează faptului că mi-am dorit să investesc mai mult în mine şi în ceea ce dezvolta un om la început de drum prin viaţă. Ca proaspăt absolventa, este destul de dificil de realizat faptul că facultatea, că mai toate ciclurile de învăţământ prin care trece fiecare dintre noi, nu ne învaţă prea mult cum să ne dezvoltăm, să identificăm ce ne place şi încotro să ne îndreptăm.

A durat o săptămână până să scriu acest articol, la fel ca în cazul articolului despre Tuşnad, pentru că întotdeauna am nevoie de timp pentru a analiza fiecare întâmplare, fiecare amintire, fiecare moment şi fiecare om şi ceea ce mi-a rămas de la cei cu care am interacţionat. De asemenea, să stingi un dor mistuitor necesita timp, ceva lacrimi gândindu-te la toate câte ţi s-au întâmplat şi cât de norocos eşti să fi cunoscut oameni atât de frumoşi şi nebuni de buni!

Aşadar, la aflarea veştii că în cadrul Festivalului de Film Istoric Râşnov se desfăşoară o şcoală de vară pentru studenţi şi masteranzi, denumită ASTRA, mi-am spus că ar fi un mod bun de a face cunoştinţă cu oameni cu pasiuni comune, de a învăţa de la oameni cu adevărat pasionaţi de istorie informaţii pe care le-am auzit fugitiv sau deloc şi de a schimba mediul, părăsind zona de confort, şi trăind cu alţi oameni pentru zece zile pline. 

De fapt, oricât am crezut că nu mă voi adapta, am cunoscut oameni, romani din ţară şi romani din Republica Moldova, de la care am învăţat constant şi pe care m-am bucurat să îi cunosc. Dacă aş fi avut dubii că te poţi ataşa de oameni într-un timp extrem de scurt, această experienţă a înlăturat orice fel de dubiu şi reţinere. Oamenii asemenea se întâlnesc, cumva, în viaţă şi ceva îi aduce în acelaşi loc doar pentru că au experienţe de împărtăşit unii cu alţii şi se pot lega prietenii şi legături inimaginabile.



De fapt, mi-am dat seama că oamenii se arata aşa cum vor ei şi îţi permit să îi cunoşti atât cât te dovedeşti de merituos pentru a-i desluşi. Unii ştiu că este o perioadă scurtă şi nu dau doi bani pe o posibilă prietenie. Sunt politicoşi cu tine atât cât e "necesar" şi merg mai departe văzându-şi de viaţă pur şi simplu ca şi cum nu te-ar fi cunoscut niciodată. Cred că singurul dezavantaj ar fi ca izolarea nu le va face bine pe termen lung sau zidul pe care şi-l crează îi ţine departe pe cei cu care nu vor să mai intre în contact.

În altă ordine de idei, oamenii au probleme mai mici şi mai mari. Intensitatea acestora diferă în funcţie de experienţele anterioare prin care le e dat să treacă. Îţi poţi pune sufletul pe tavă în faţa unui om pe care îl cunoşti de foarte puţin timp doar pentru că priveşti în ochi lui şi ştii că te va înţelege, într-un fel sau altul. Chiar le poţi face ziua mai bună unor oameni păstrându-le un covrig la micul dejun, punându-le o ciocolată la pachet când se pregătesc de plecare, spunându-le că îţi va fi dor de ei şi punând la cale noi întrevederi. Pentru că oamenii încă se bucura de lucrurile mărunte, în detrimentul a orice ar putea spune statisticile despre fericire.



Dacă aveţi, vreodată, ocazia să participaţi la astfel de experienţe, chiar şi de câteva zile, pur şi simplu lăsaţi-vă purtaţi de val. În astfel de momente se crează prietenii de o viaţă, poţi descoperi oameni care să îţi schimbe percepţia asupra unor experienţe sau chiar despre viaţă şi e incredibil cum un om, necunoscut, îţi poate încălzi inima atât de profund în doar câteva zile. Desigur vor exista şi oameni care nu vor da doi bani pe tine şi oameni de la care nu te-ai aştepta, dar care să fie de o umanitate fantastică şi să îţi dea acel imbold, acel curaj de a ieşi în faţă şi a le vorbi altora astfel încât să înveţi şi să învăţaţi împreună. 

Ajutorul vine din locuri nesperate şi umanitatea se regăseşte în oameni cu care nu ai fi sperat, vreodată, să interacţionezi. Fiecare cuvânt şi îndrumare îţi dau curajul nesperat de a merge înainte pe drumuri de care te credeai privat. Ori nimeni nu e atât de neînsemnat sau atât de neştiutor încât să nu facă lucruri măreţe, chiar şi cu propriul sine. Pentru că eu ştiu că am mai mult curaj, acum, decât aş fi căpătat în urma oricărei alte experienţe. Şi abia aştept să mă reîntorc la şcoala de vară, dacă mă voi dovedi merituoasa pentru încă un an!


13 iulie 2016

Curăţenie în orice anotimp

Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, lucram timp îndelungat sau dormim puţin pentru că suntem tot timpul într-un dute-vino constant. Uneori, avem impresia că petrecem mai multe ore alături de colegii de serviciu decât alături de familie, ceea ce duce la şi mai mult stres şi nefericire.

Dimineaţa şi seara reprezintă supremul galop. Ajungem peste timp să nu mai observăm cum trec anotimpurile, cum trec anii, cum trec momentele importante peste noi pentru că suntem tot timpul pe fugă. Apropo, este primăvara. Este mijlocul lunii aprilie. Nu vedem asta pentru că suntem pe fugă. Ne pierdem anii în birouri închise, în zgomot de paşi tropăind pe holuri, butonări de taste, aparate de aer condiţionat, geamuri închise pentru a nu fi deranjaţi de zgomotul asfaltului bătătorit de picioare agitate. Alţi paşi grăbiţi, alţi oameni se grăbesc spre locul de muncă. Ne lăsăm distraşi de muncă în goana şi nevoia de a ne întreţine familiile sau de a ne asigura un viitor mai stabil.

Uitaţi-vă la noi! Ne pregătim casele pentru sărbători, petreceri sau întâlniri cu prietenii. Toată lumea este în curăţenie şi încearcă să pună la punct toate detaliile pentru musafiri. Facem orice pentru alţii şi mai nimic ca să fim cât mai aproape de cei dragi. Şi cu ocazia sărbătorilor petrecem mai mult timp în bucătării sau făcând curăţenie decât alături de cei dragi. Dar întotdeauna este mai simplu să creezi o ambianţă plăcuta acasă, decât să schimbi ceva la gazdă care eşti (sau vei fi) pentru cei pe care îi adăposteşti în suflet.



Cu toţii ne dorim să petrecem timpul liber alături de familie, în loc să facem treburi casnice, tocmai pentru că timpul este extrem de preţios şi trebuie să îl fructificăm cât mai bine. Din acest motiv, există oameni care prestează servicii special pentru oamenii ocupaţi, dar nu numai. În Bucureşti exista o curatatorie de haine care vine în întâmpinarea nevoilor clienţilor nu doar prin servicii de curăţenie ci şi de călcarea şi împăturirea hainelor, sarcini casnice care ocupa destul de mult timp şi energie. Gândiţi-vă doar câtă muncă necesita călcarea unei cămăşi sau a unei perechi de pantaloni, mai ales dacă acestea sunt în număr destul de mare sau sarcinile sunt realizate pentru o familie numeroasă.

Numit laumeras, un nume cu o rezonantă plăcută dar puternică, în acelaşi timp, curăţătoria preia o parte din sarcinile dumneavoastră şi va da răgazul de a petrece mai mult timp alături de familie şi prieteni, timp pe care, în alte cazuri, îl utilizaţi curăţând, apretând sau chitind haine. De ce să nu utilizaţi acel timp în favoarea dumneavoastră şi să fiţi mai prezenţi în viaţa celor dragi, fără a vă închide în case în zilele libere şi a face treburi casnice.

La final, după toată munca depusă, după toată curăţenia făcută şi după ce masa va fi încărcată pentru sărbătoare, nimic din ceea ce vă ţinea departe de familie nu va mai conta. Vor conta doar oamenii lângă care veţi fi şi timpul preţios pe care îl veţi petrece cu aceştia discutând, împărţind păreri şi impresii şi fiind odihniţi, cu puţin ajutor secret din partea unor oameni gata să vă sară în ajutor.




8 iulie 2016

Experienţe #dintaxi

Am văzut, recent, un clip în care se dorea evidenţierea unui aspect căruia toţi îi cădem prada. Deşi experienţele pozitive şi experienţele negative au acelaşi impact asupra noastră, aşa cum au dovedit nenumărate studii, tindem să punem mai mult accent pe experienţele negative şi acestea să ne controleze viaţa. De aici apare declinul uman. Faptul că ţinem mai bine minte experienţele pozitive decât cele negative, poate duce la depresie, anxietate, angoasa şi acţiuni autodistructive. Şi pentru că sunt genul de om care are parte de tot felul de experienţe de-a dreptul hilare, dar şi pentru că mi-am luat ceva timp pentru a citi toate postările cu #dintaxi care se găsesc pe Facebook, m-am hotărât să povestesc şi eu câteva experienţe de care am avut parte, călătorind cu taxi.
 
 

Prima amintire, notabila, s-a întâmplat în Cluj. Prima dată când am ajuns în Cluj, acum doi ani, trebuia să ajung în Grigorescu de la autogara Beta. Perfect, nu ştiam nimic din oraş aşa că am luat un taxi. La volan un nene foarte drăguţ, cumva îmi amintea de bunicul meu, care ascultă muzica bună şi era foarte cumsecade. La finalul cursei, care costă 12.50 de lei, omul mi-a dat rest fix 2.50 lei. Schimbul de priviri monedă-taximetrist l-a cam încurcat pe omul care îşi făcea meseria. Panicat, m-a întrebat dacă totul este în regulă sau am ceva de reclamat. I-am spus că şocul meu este dat de faptul că mi-a dat restul fix şi că avea monede. I-am explicat că sunt din Craiova şi acolo abia au de un leu. (Anul acesta la Gaudeamus am ajuns tot cu taxi. Nenea taximetristul craiovean de la PMI avea monede şi nu a acceptat bacşiş. Mi-a dat restul fix şi mi-a urat o zi frumoasă. Există speranţă, se pare)

O altă experienţă amuzantă, pentru că mereu mi se întâmplă câte o nefăcuta, a fost în momentul în care întârziam la un spectacol de opera, la care mă întâlneam cu alţi bloggeri din Craiova, aşa că am sărit într-un taxi şi, pe cea mai grăbită voce, am rugat omul de la volan să mă ducă la "Hotel Carol" în loc de Colegiul Carol. Omul, jumătate amuzat şi jumătate serios m-a întrebat, din nou, unde să mă ducă. Eu mi-am dat seama de gafă, m-am scuzat şi am dat vina pe oboseala şi aşa am ţinut-o în glume tot drumul. La coborâre, cu un zâmbet larg pe faţă, taximetristul mi-a zis "Domnişoară, am ajuns la Hotel Carol!" şi am coborât în hohote de râs.

Partea amuzantă este că, recent, am dat peste acelaşi om cu care am râs tot drumul, am vorbit despre trafic, mi-a spus că se bucura că tinerii promovează cultura că e interesantă treaba asta cu bloggerii şi că niciodată nu ştii cum găseşti un om care te poate ajuta, doar pentru că are încredere în tine. De asemenea mi-a povestit întâmplări cu prieteni poliţişti şi am realizat, din nou, că indiferent de meserie suntem toţi oameni. Probabil el nu şi-a amintit că eu sunt tipa cu "Hotel Carol" dar omul, fără să ştie ce zi groaznică avusesem, mi-a ridicat moralul şi seară a continuat vesel, doar pentru că un singur om m-a făcut să realizez că toate trec dacă ai zâmbetul pe buze.

Apropo de bloggeri, dar şi de faptul că ori sunt o întârziată notorie ori ajung cu mult timp înainte de un eveniment, mergeam spre BlogMeet şi am sărit în primul taxi pe care l-am găsit lângă blocul meu. Omul acela, simplu dar politicos aveam să aflu mai târziu, mi-a dat o pastilă din genul sau muzical preferat, din faţa blocului meu până la locul întâlnirii. Salam, Guta şi alţi interpreţi de gen, ale căror nume nu îmi sunt familiare, mi-au urlat în urechi până la destinaţie. Ideea este ca la destinaţie, când i-am dat taximetristului banii, acesta i-a luat şi mi-a spus să nu cobor, în timp ce se dădea jos din maşină. Panicată, în cele câteva secunde care au urmat, mi-au trecut prin cap toate scenariile posibile, învălmăşeala fiind evidenta. Când în dreapta mea se deschide portiera şi taximetristul spune pe cel mai galant ton "Vă rog!" am rămas şocată şi abia am reuşit să trec strada şi să ajung la etajul localului fără să mă împiedic sau să dea vreo maşină peste mine.
 
 

Ultima întâmplare notabilă, a fost o femeie pe taxi şi întâmplarea s-a petrecut miercuri, în timp ce mergeam cu surioara mea la cinema. Am vorbit, am povestit, am aflat că doamna e ardeleanca din Sibiu, are două fete din două căsnicii şi că încearcă să îşi convingă fiica cea mare să meargă la facultate la Cluj. Am devenit puţin nostalgica la gândul că eu nu mi-am permis să merg la facultate la Cluj în 2012 şi cu inima strânsă că nu ştiu dacă voi fi eligibila pentru master în acest an. Doamna ne-a urât tot binele din lume, nici nu a vrut să audă de bacşiş şi la coborâre, mi-a spus să nu renunţ, niciodată, la visurile mele pentru că se vede că am potenţial.

Ştiu că se poate şi mai rău, cum ştiu că se poate să fie extrem de bine. Acestea sunt doar o parte dintre întâmplările cu taximetrişti, deşi ar fi şi experienţa Uber de povestit însă îi voi dedica un articol separat. Ce am vrut să arăt prin aceste povestiri, este faptul că oricât de multe defecte ar avea oamenii, orice meserii ar avea, muzică ar asculta sau de oriunde ar fi, te pot surprinde în moduri extrem de plăcute, îţi pot da încredere în tine, îţi pot face ziua mult mai bună, te pot face să râzi cu gura până la urechi şi, în ciuda faptului că sunt oameni simpli, de cele mai multe ori luaţi în derâdere, sunt oameni inimoşi, cu vieţi ca ale noastre, cu bucurii şi necazuri, cu visuri împlinite sau destrămate dar de la care poţi să priveşti o doză de bine, când te aştepţi mai puţin.
 
Voi ce experienţă aveţi #dintaxi? 
 

5 iulie 2016

Au început înscrierile la Webstock Awards

Dacă mă urmăriţi de ceva timp, ştiţi că în ultimii doi ani am participat la Webstock, cea mai mare conferinţa de social media din România care se desfăşoară, în general, în ultima vineri din septembrie sau în prima vineri din octombrie.

Pe 30 septembrie 2016 la JW Marriott Bucharest Grand Hotel are loc Webstock, cel mai important eveniment de social media din România. Este organizat, pentru cel de-al nouălea an consecutiv, de Evensys în parteneriat cu Vodafone. Pe lângă conferințele cu care organizatorii ne-au obisnuit, evenimentul cuprinde și gala Webstock Awards, competiția care recunoaste inventivitatea, creativitatea si impactul asupra publicului pentru cele mai reusite proiecte și campanii online care s-au desfășurat în România în ultimul an.

Pentru ediția din acest an înscrierile au început aici. Dacă ai un proiect online sau dacă ai desfășurat o campanie care merită atenția juriului Webstock Awards, te invit să îl înscrii în formular. Cele 11 categorii din acest an sunt:
  1. Publishing, 
  2. Utility, 
  3. Best Use of Photography, 
  4. Blogging Campaigns, 
  5. Special Projects, 
  6. Bloggers’ Projects, 
  7. Mobile Applications, 
  8. Corporate Blogs, 
  9. Innovation, 
  10. Best Brand on Instagram, 
  11. Best Use of Video in Online. 
Mult succes tuturor şi vă voi anunţa imediat ce vor începe şi înscrierile dedicate bloggerilor. Sper să ne revedem, în toamna, pentru a discuta, împarţi idei şi păreri şi a ne reîncărca bateriile pentru încă un an!
 

3 iulie 2016

O scurtă pauză

E nevoie de răcoare, dar nu ceva banal, nu ceva trecător. Avem nevoie de o mare de răcoare! Avem nevoie de un nou concept, Marea racoreala. Nu ştiu despre voi, dar după două luni la foc automat, după alte luni cu job şi lucru la licenţa, am reuşit să duc, la bun sfârşit, tot ceea ce ţinea de facultate şi să pot spune, în sfârşit, că sunt în vacanţă.

Există perioade în viaţa oamenilor în care se face diferenţa între un curs pe care îl poate lua viaţa şi un altul. Ai o multitudine de visuri, planuri şi alergi, continuu, pentru a-ţi îndeplini obiectivele. Ai scăpat de examene, facultatea este gata, eşti nostalgic dar în toată oboseala psihică şi fizică există acea conştientizare a faptului că e gata. Ai ajuns în acel punct în care trebuie să te bucuri de vacanţă, să te plimbi, să ieşi cu prietenii, să te distrezi.


Dar nu este aşa. Urmează alergarea după acte, planurile pentru master, munca pentru a învăţa materia necesară examenelor de admitere, crearea de cv-uri, scrisori de intenţie, rezervări de bilete şi pensiuni, dacă eşti studentul care vrea să vadă cum merge şcoală şi în alt oraş. Şi o iei de la început. Nu apuci să te bucuri de vacanţă, nu îţi încarci bateriile şi nu stai locului. O iei, pur şi simplu de la capăt şi alergi să le faci pe toate, căldura te moleşeşte mai rău şi ajungi, la sfârşitul verii, să nu te fi bucurat de vacanţă, să intri pe porţile facultăţii şi mai obosit şi productivitatea ta să fie 0. Şi cu ce te-ai ales?

Eu vreau, măcar două weekenduri, să mă bucur de faptul că sunt absolventa, că am ajuns în punctul în care am învăţat destule cât să le dau o minimă pauză neuronilor mei, cât să nu ia foc şi să fie gata să o ia de la capăt. Pentru că asta ne defineşte ca oameni, faptul că nu ne optim din învăţat, din asimilat, din dorinţa de a ne însuşi noţiuni pentru a ne simplifica viaţa nouă şi celor dragi nouă.



În grădina din spatele blocului, pe peticul de umbră de sub nuc, îmi voi scoate prietenii la aer curat. Dacă urmează să plec din oraş la master, şi sper să reuşesc, va fi şi o petrecere la care să depănăm amintiri. Alcoolul nu va fi necesar pentru că avem nevoie de toate luciditatea pentru a ne aminti cele mai frumoase momente. Vom juca jocuri, voi pune la gheaţă zeci de litri de ceai Exotic Ice
si multa apa ca sa ne racorim si sa avem energia necesara pentru a ne bucura unii de compania celorlalti. 

E incredibil de greu sa realizam cat am crescut, cum unii dintre noi au deja familii, cum altii sunt plecati din tara pentru un trai mai bun. Vad in fetele prietenilor mei copiii pe care i-am vazut crescand sau oamenii care mi-au zambit cand aveam cea mai mare nevoie. Vad in ei adevarata reusita a generatiei pe care toti o blameaza si sunt mandra ca fac parte din ea. E timpul sa ne reamintim cine suntem si sa scoatem copii din noi la veala, macar pentru cateva zile, timp in care ne vom linisti, ne vom odihni, relaxa si bucura de vara asa cum o faceam inainte sa crestem mari.


 

1 iulie 2016

Dear 14 year old me

Dragă Ianolia de 14 ani,
 
ştiu că mai ai două luni până vei împlini 15 ani şi încă refuzi să creşti. Nici nu te grăbi să o faci, vei avea timp suficient şi pentru acest pas. În primul rând, te felicit pentru faptul că ai reuşit să treci, cu bine, peste tezele unice. Ştiu că urmează să alegi liceul la care vei merge şi chiar dacă nu vei intra în liceul visat, îţi garantez că te vei distra pe cinste în perioada liceului, vei clădi prietenii strânse, te vei certa şi împăca dar oamenii care contează vor fi mereu acolo. Vei cunoaşte oameni care te vor susţine şi vei găsi prietenia acolo unde nu te aştepţi. Poate te va surprinde acest aspect, dar vei avea şi prieteni băieţi, mulţi, care te vor învăţa să creşti, să te fereşti de primejdii şi la care te vei întoarce spăsita atunci când nu le-ai luat în considerare sfaturile dar te vor îmbrăţişa şi vor fi acolo. De asemenea, scrie despre ei! Scrie despre orice! Îţi garantez că acest lucru îţi va aduce multe bucurii. experienţe frumoase şi oameni minunaţi. Şi fă-ţi blog. Nu aştepta prea mult!
 
 
 
Vreau să îţi spun, în ciuda tuturor problemelor de sănătate, ale glumelor proaste făcute de colegii tăi şi ale gândurilor negre pe care le ai sau ale nopţilor în care plângi cu orele, eşti o fată frumoasă, eşti deosebită, un om pe care mulţi alţi oameni se bazează şi care va fi un model pentru cei din jurul său. Ştiu că nu eşti cel mai fericit copil, dar îţi promit că vei deveni puternică. Vor urma ani frumoşi, amintiri absolut fantastice şi momente în care vei lua decizii greşite. Poate, la un moment dat, vei crede că ai irosit ani şi ai pierdut oameni, dar cei care vor pleca nu vor conta şi cei care vor rămâne sunt cu adevărat oameni importanţi pe care trebuie să îi ai în viaţa ta. Nu vei fi ca toată lumea, de fapt, chiar vei fi puţin atipică. E perfect normal. Oamenii te vor iubi pentru ceea ce eşti şi modul în care îi faci să se simtă.
 
 
 
Vei afla, curând, că unele lucruri îşi urmează cursul firesc şi că dacă un plan nu s-a împlinit acest lucru s-a întâmplat pentru că te aşteaptă ceva mult mai bun. Liceul va fi acel altceva bun care te aşteaptă, oricât de reticentă vei fi. Încetează să te scuzi pentru că eşti aşa cum eşti şi nu ascultă oamenii care te blamează. Ei sunt, de asemenea, nesiguri şi e mult mai simplu să faci pe cineva să se simtă rău în loc să fii tu victima. Nu proceda că ei, dar nici nu te mulţumi cu rolul, permanent, de victimă! Ştiu că nu te înţelegi prea bine cu părinţii acum, dar fii sigură că va veni un moment în care ei se vor schimba şi tu te vei schimba şi îţi va fi dor de ei iar ei vor învăţa să te preţuiască mai mult şi să îţi spună când sunt mândri de tine.
 
Fiind 1 iulie, cel mai probabil ţi-ai cunoscut, deja, cel mai bun prieten. Bine, tu nu ştii încă acest lucru dar Dani, omul acela care te făcea să râzi şi cu care te-ai împrietenit şi vorbeai ca şi cum v-aţi şti din totdeauna, ei bine, ţi-a devenit cel mai bun prieten şi confident. E printre puţinele persoane care te susţin, necondiţionat, te iubesc, te acceptă aşa cum eşti şi nu te judecă. Crede-mă, la cei, aproape, 23 de ani pe care îi am când îţi scriu, tu şi Dani aţi împlinit 8 ani de prietenie frumoasă. Partea proastă e că după un serviciu intens şi nopţi nedormite, s-a hotărât să plece. Nu e singurul prieten care a ales să plece din ţară şi chiar dacă nu va mai vedeţi atât de des sau vorbiţi la fel ca înainte, te asigur că prietenia voastră este la fel de strânsă. Ţi-am spus că nu e singurul prieten departe de casă? Probabil şi tu vei pleca, la un moment dat. 
 
 
 
Ţi se va spune, des, că eşti tocilară şi vei învăţa, vei aprofunda materii şi vei deveni un model în clasa ta. Vei fi apreciată, de colegi şi profesori, pentru ceea ce ştii şi pentru modul în care reuşeşti să motivezi şi alţi oameni să înveţe. Ca să înţelegi cam cât de frumos eşti văzută de profesorii tăi, să ştii că vei ajunge să predai istoria, pentru câteva ore în practică, în şcoala pe care o termini acum. Probabil diriginta ta ar fi foarte mândră, dar nu vei şti pentru că ea e deja ieşită la pensie că mulţi alţi profesori de acum, dar cei pe care îi vei întâlni te vor felicita. Da, practică înseamnă că încă nu ţi-am împlinit visul de a ajunge la facultate la Cluj din mulţi factori independenţi de mine, sau de tine. Vei înţelege mai târziu de ce şi încă muncesc şi îmi dau silinţa să ajungi acolo. Oricum, mâine se împlinesc doi ani de când ai ajuns prima dată la Cluj şi îl vei vizita des după acea primă vizită.
 
 

Tocmai am aflat despre un program care te-ar putea ajuta mult. Daca nu pe mine, deja crescuta, pe tine si pe copiii care dau piept cu lumea ii va ajuta. Iti spuneam ca prietenii iti vor pleca din tara. Se pare ca scoala nu te ajuta, prea mult, in materie de practica, cum sa te descurci in viata, cum sa obtii un loc de munca, s.a. Dar s-au gandit si alti oameni la acest aspect si a aparut o`SCAR. Școala Comercială Austriacă din România (o’SCAR) este un program de învățământ profesional dual inițiat de Secția Comercială a Ambasadei Austriei și dezvoltat împreună cu șapte companii de renume: BILLA, C&A, Deichmann, Hervis, HUMANIC, kika și Telekom Romania. O’SCAR oferă o formare profesională după sistemul dual, sistem cu tradiție în ţări precum Austria, Germania și Elveția. Învățământ profesional – dual pune accentul în mod deosebit pe formarea practică și legătura stransă între companii şi școală. Practic, dacă tocmai ai terminat clasa a VIII-a, asa cum ai terminat și tu, ai la dispoziție un program de 3 ani în care te pregătești atât teoretic, cât și practic, în meseria de comerciant- vânzător. 

 

Școala Comercială Austriacă Romania este o alternativă pentru cei care doresc să se dezvolte pe plan profesional într-un timp relativ scurt. Cursurile cu accent deosebit pe pregătirea practică facilitează accesul rapid la un loc de muncă şi independenţă financiară. Ceea ce oferă o`SCAR elevilor este mai mult decât perspectiva de a deveni vânzător. Absolvirea programului oferă tinerilor oportunitatea obţinerii unui job şi dezvoltarea unei cariere în cadrul companiilor partenere îmediat ce ce ies de pe băncile școlii.
Programul începe în septembrie 2016 şi durează 3 ani, timp în care elevii o`SCAR beneficiază de următoarele avantaje: 

  • Pregătire practică alături de cei mai buni profesioniști din retail în companii comerciale de renume;
  • Bursă lunară de până la 400 de lei;
  • Cursuri cu accent deosebit pe pregătirea practică, facilitând accesul rapid la un loc de muncă şi independenţă financiară;
  • Prioritate la angajare în cadrul companiilor partenere;
  • Perspective de dezvoltare a carierei în cadrul companiilor partenere;
  • Certificat profesional recunoscut în Uniunea Europeană;
  • Prime pentru excelență și alte facilități;
  • Cheltuieli de transport asigurate;
  • Cursurile programului o`SCAR sunt gratuite.
Bucură-te de vacanţă! Nu îţi face griji pentru orice îţi faci griji acum. Lucrurile se vor aranja şi, de fapt, vei fi mult mai bine decât eşti acum şi îţi vei da seama cât de multe griji ţi-ai făcut pentru lucruri banale sau care nici măcar nu vor mai fi acolo la finalul liceului. Nu uita că eşti frumoasă, specială, iubita şi extrem de puternică. Nu încerca să te schimbi de dragul nimănui şi fi tu însăţi!

Cu dragoste şi mândrie,
Tu la 23 de ani.


23 iunie 2016

Cum să rămâi fără rochie înainte de o nuntă

Mi-am luat ceva timp înainte de a scrie acest articol, pentru că, aşa cum scriam în articolul precedent, Cristina Bazavan ne-a explicat în cadrul Şcolii Flanco un fapt pe care ar trebui să îl luăm toţi în considerare: NU SCRIE CÂND AI NERVI! Şi mi-am luat timp să mă calmez de la primul mail până azi când nu am mai putut suporta aşteptarea. Aşadar, nervii mi-au trecut, frustrarea de asemenea, dar dezamăgirea şi lacrimile încă îşi fac loc pentru că, şi acum îl voi cita pe Chinezul" reacţia unei companii la un mesaj ar trebui să fie promptă, altfel se iscă un scandal în online, în rândul consumatorilor şi brandul acela încetează să mai fie un brand care îşi asumă răspunderea ci un brand care are o hibă în organizare.
 
Despre ce este vorba, în fapt? În dată de 6 mai am făcut o comandă pentru trei rochii pe Karla, un magazin românesc care are spre vânzare şi rochii XXL, lucru care m-a încântat de la început, am scris despre ei şi chiar am făcut cadou mamei mele o rochie din magazinul lor. Doar că pe data de 13 iunie comanda mea nu ajunsese. Am înţeles că unele produse care nu sunt pe stoc se livrează în 10 zile. Cred că, în primul rând, clientul ar trebui înştiinţat de indisponibilitatea, rapidă, a unor produse pentru a şti să se reorienteze. Acesta a fost primul semn de "ceva nu e ok". Apoi mă gândeam că produsele care sunt în stoc, ar trebui să fie livrate, ca să nu dezamăgeşti, totuşi, clientul dar nici asta nu era în regulă pentru că ar fi însemnat să facă două colete, să utilizeze de două ori curierul aşadar un 20 de lei în plus ar fi fost o bătaie de cap prea mare.

Am făcut comandă cu 20 de zile înainte de nuntă pentru a fi sigură că am timp să primesc produsele, să le probez să fac un retur, în caz că mărimea nu este ok şi alte asemenea mici detalii pe care le-am pus la punct. Problema este că azi, 23 iunie, cu 3 zile înainte de nuntă unei foarte bune prietene, comanda mea încă nu este venită şi timp să cumpăr o altă rochie, în ideea că aş găsi o altă rochie în 24 de ore, este cam ireală. Mâine plec spre Bucureşti şi rămâne doar sâmbăta, când magazinele sunt închise sau au program scurt.

Am trimis un mail companiei în care cer anularea comenzii şi le mulţumesc pentru promptitudinea de a mă anunţa în legătură cu disponibilitatea produselor, faptul că nu aşa se tratează un client şi că sunt dezamăgită de faptul că nu a existat o comunicare între ei şi client, în cazul acesta eu. Mă aşteptam să primesc un mail în care mi se propunea o soluţie, în care să fiu anunţată că a fost deja trimisă comanda, cele 10 zile lucrătoare care erau destinate livrării produselor care nu se afla pe stoc fiind deja împlinite luni, orice care să mă liniştească. A se înţelege că încă mai speram să pot remedia ceva pentru nunta prietenei mele.

În schimb, am primit un frumos mesaj automat, fără scuze, fără soluţii, fără niciun mic semn că cineva a citit mail-ul meu. Ceea ce m-a dezamagit, de fapt, a fost faptul ca eu am crezut in seriozitatea unui magazin de unde aveam produse, care mi se sugerase de persoane in care am incredere si ale caror produse imi placeau.
 
 
 
Întrebarea mea ar fi: Voi cum aţi proceda în această situaţie? Aţi făcut altceva în perioada în care comanda nu părea că va mai fi onorată? Aştept orice sfat, părere, opinie, o mică portiţă de ultim moment.  

22 iunie 2016

Cum a fost Şcoala Flanco la Craiova

Mă gândeam zilele trecute câte premiere în viaţa mea de blogger am acumulat de la începutul acestui an. În afară de Social Media Summit 2016, Food Bloggers la care voi fi prezentă vineri, 24 iunie, am participat şi la două cursuri ale Şcolii Flanco, unul la Bucureşti despre care am vorbit aici şi unul în Craiova despre care voi vorbi în continuare. 
Despre cursurile gratuite ale Şcolii Flanco din Craiova v-am anunţat încă în articolul despre Turneului Scoala Flanco. În momentul în care scriu acest articol, în Timişoara o mână de alţi 25 de oameni învaţă ceea ce am învăţat şi eu ieri, sau înţeleg cu totul altceva pentru că suntem diferiţi şi un eveniment este perceput altfel de la om la om. În zilele următoare Şcoala Flanco ajunge în Cluj-Napoca şi Iaşi. Dacă aţi uitat să vă înscrieţi în oraşul vostru dar va place ce se întâmplă la Şcoală Flanco, vă recomand să faceţi un minuscul efort de a merge în locul unde se desfăşoară cursurile, din oraşele voastre, înainte de începerea cursurilor. S-ar putea să existe vreo indisponibilitate de ultimă oră din partea unor participanţi şi ar fi păcat să se piardă vreun loc. După cum se vede şi din tradiţionala "poză cu badge-ul" deoarece "Cu o poză cu badge-ul toţi suntem datori", vă voi povesti mai multe despre ceea ce am reţinut eu şi ceea ce mi s-a părut cel mai important din ceea ce au avut speakerii să ne înveţe.

Cristina Bazavan ne-a vorbit despre story telling, povestea cursului fiind adaptată pentru blogging şi Facebook. Tot ea ne-a reamintit că nu deţinem adevărul suprem, că nu suntem zei şi că percepţiile pot fi diferite de la om la om. De asemenea, este important să nu scriem când avem nervi, când suntem supăraţi sau dezamăgiţi. Trebuie să ne calmăm pentru că suntem responsabili faţă de cititorii noştri. Comunitatea pe care ne-am format-o este mult mai importantă decât traficul şi oamenii aşteaptă să primească ceea ce au nevoie de la noi, pentru că acesta este motivul pentru care un om face parte din comunitatea ta. Ştie că la tine găseşte anumite subiecte, scrise într-un anume fel despre anumite evenimente. De asemenea, ieşirea în macro este extrem de importantă, iar un text prin de "Eu" înseamnă un ego puternic. Pe Facebook postaţi toate categoriile pe care oamenii le caută, de la poze la albume de poze, filmuleţe şi linkuri către articolele de pe blog.
 
Cristian China Birta ne-a învăţat despre branding pentru că oricât ne-am minţi ca nu este important, brandingul personal este ceea ce te defineşte atât online, cât şi offline şi este important să ţi-l controlezi. Dar brandingul personal şi modul în care ţi-l conturezi, investeşti în el şi îl prezinţi sunt lucruri serioase. De aceea Chinezul ne-a recomandat Branding pe frontul de Est de Aneta Bogdan. Este important să fii un brand activ şi important. Verifici valoarea unui brend scoţându-l de pe piaţă pe care activează. Dacă nu se schimbă nimic, fie nu este un brand adevărat fie piaţa este greşită. Un blogger trebuie să creeze acel gut feeling, să fie carismatic şi să fie el însuşi, astfel se poate construi o comunitate puternică de oameni care au încredere în tine şi te citesc pentru că au găsit în tine ceea ce căutau. Trebuie să comunicăm cu oamenii din comunitatea noastră. De asemenea, dacă eşti, aşa cum sunt şi eu, blogger din provincie trebuie să ştii că e important să ieşim din mind-setul de blogger provincial.
 
 
Sorana Savu ne-a povestit despre blogging prin prisma PR-ului şi a agenţiilor, ceea ce ne-a dat o motivaţie, în plus, să ne evidenţiem că bloggeri pentru că ne-a încurajat să venim către agenţii, oameni de marketing şi bloggerii mari din social media, în special când în oraşul nostru se întâmplă un lucru despre care se poate scrie şi care se poate face cunoscut la nivel naţional, din punct de vedere al importanţei. De asemenea, atenţia şi seriozitatea sunt importante atunci când vrei să lucrezi cu PR. Nu poţi dezamăgi nici comunitatea, dar nici clientul pentru care scrii. Trebuie să fii convingător, credibil şi să-ţi păstrezi tonul de scriere, manieră care a atras comunitatea alături de tine. De asemenea, Sorana a pus accent pe comunitatea unui blogger şi importantă de a nu aliena cititorul de dragul clientului ci cu gândul la necesitatea comunităţii în legătură cu acel client, dacă există sau nu. Firmele compară investiţiile în online cu investiţiile în presă. Dacă nu sunt diferenţe mari, sunt dispuse să încerce. Dacă rezultatele sunt bune, sunt dispuse să continue. De asemenea, e important ca un blogger să se implice şi în proiecte pro-bono, pentru a arăta de ce este în stare. Bloggerul este un om şi o instituţie, în acelaşi timp şi trebuie să fie proactiv.   



18 iunie 2016

La Mulţi Ani Blogal Iniţiative

În primul rând, cu riscul de a mă repeta, La Mulţi Ani Blogal Iniţiative şi oameni minunaţi care vă aflaţi în spatele fiecărei părţi din acest proiect, atât în Campionatul Naţional cât şi din provincie! Cinci anişori de muncă, de răsplătire a bloggerilor pasionaţi, de lucru cu agenţii şi oameni de marketing, social media, etc.

Eu fac parte din comunitatea BI de trei ani, din cei cinci de când este funcţională platformă. Mi-am făcut blog pentru a posta ceea ce scriam eu, neştiind nimic despre social media şi câte minuni poate face aceasta sau despre ce înseamnă să fii blogger. Când blogul meu a împlinit şase luni, am descoperit o campanie pe o platformă care îmi era străină. Bloggerii trebuiau să scrie despre tenis pentru că un club de tenis din Sibiu, Club Pamira organiza Turneul Sibiu Open. Văzusem clipul de promovare pe internet şi, pasionată de tenis din copilărie, sport care a rămas doar la stagiul de pasiune, am început să scriu un articol despre acesta. Îmi doream, enorm, să văd, live, un turneu de tenis şi aşa au început rememorările. Am citit cerinţele campaniei, le-am urmat de-a fir a păr şi m-am bucurat să pot scrie despre pasiunile mele. 



Am obţinut un glorios loc doi şi posibilitatea de a merge la Sibiu, cu totul inclus, pentru a fi prezentă la turneu. Aşa am prins gustul bloggingului şi am început să mă dezvolt, înţelegând că nu e suficient să scrii şi să ai inspiraţie dacă nu creezi o comunitate, nu lucrezi la brandul personal şi nu te remarci prin nimic. Ori bloggerul, ca să citez o doamnă pe care am cunoscut-o recent, este formator de opinie şi cum toată lumea este online, sau cel puţin este la curent cu ce se întâmplă pe internet, ştie cât de citite sunt bloggurile.

Ce nu îmi place, sincer, la alegerea câştigătorilor în platformă şi aş modifica aspectul, este gramatica, atât de des neglijată de participanţi. Nu zic că eu nu fac greşeli, dar mi-ar plăcea să fie atenţionaţi bloggerii cu greşeli gramaticale şi să nu fie declaraţi mari câştigători, în detrimentul celor care scriu corect.

De asemenea, originalitatea îl defineşte pe blogger, care e un scriitor indiferent de ceea ce spune dex-ul. El trebuie să creeze, să se dezvolte constant şi să trezească ceva în cititor, orice sentiment. Ori dacă se promovează articole seci, din care cititorul nu se alege cu nimic, acel articol nu cred că este ok pentru un brand. Nu de alta, dar trebuie să îţi asociezi numele cu oameni care se redefinesc, care cresc odată cu tine, se dezvolta şi te ajută să te promovezi. Un articol sec tocmai asta nu face.
 

De asemenea, există bloggeri care scriu şi nu sunt câştigători, totuşi. Din diferite motive, acei oameni se aleg doar cu scrisul şi dezvoltarea. Nu zic că e rău, pentru că pe Blogal există multe campanii care premiază toţi bloggerii înscrişi la acea campanie. Ar fi, totuşi, ok să fie răsplătiţi, cu ceva cât de mic, bloggerii care au scris la un număr X de campanii pe durata unei perioade. Ajută la stima de sine şi cred că învaţă să se dezvolte mai asiduu. Stimulenţii ajuta, enorm, de cele mai multe ori. Nu mă refer la ceva incredibil de scump ci la o atenţie minimă. De exemplu, o agendă şi un pix, ceva care în loc să fie pus în GiftShop să fie acordat unui blogger care a scris, des, pentru campanii.



În consecinţă, rămâne să vă felicit, încă o dată, pentru tot ce înseamnă Blogal Iniţiative pentru bloggeri, pentru companii şi pentru România şi vă urez un călduros La Mulţi Ani pentru cei 5 ani din mulţi alţii care vor urma. Spor şi creativitate aveţi!